Recenzie: Făpturile văzduhului

Promovarea acestei serii e copleșitoare. Dau de seria Făpturile văzduhului oriunde mă uit. M-am lăsat înfluențată de acestea pentru că am vrut să văd dacă într-adevăr merită.

Chiar dacă e foarte la modă tipul acesta de poveste, seria prezintă un subiect sensibil. Să nu uităm faptul că Cardan e un bullier, cu un trecut care l-a modelat într-un monstru. Jude a fost destul de răbdătoare, curajoasă și încrezătoare că îl poate pune la punct.

Jude e genul acela de fată care dacă e doborâtă, se ridică deasupra oponentului. Cardan a fost băiețelul neglijat în copilărie, iar fiecare acțiune și decizie a părinților i-a sculptat caracterul. Prietenii lui au făcut la fel. Singurul frate pe care-l avea aproape, a fost și cel care a pus paie pe focul furiei sale. Balekin nu l-a făcut mai puternic, așa cum pretindea, ci i-a erodat sufletul. 

E interesant cum de „umanitatea” din el a crescut abia la sfârșitul seriei pentru că el ar fi putut face mai multe pentru Jude decât să o alunge în lumea oamenilor fără niciun semn că ea se poate întoarce acasă când vrea (Spoiler!).

Au fost multe citate interesante, dar mai mult m-au impresionat scenele în care Jude e închisă în mare și finalul seriei în care Cardan a devenit un șarpe gigant. 

Am învățat să nu dezvălui prea mult din intențiile personajelor secundare pentru a nu descoperi foarte mult din surprizele de la finalul cărții. Pe lângă asta personajele secundare au un rol foarte important în construcția personajului principal. Trecutul sculptează caracterul și viitorul, dar mai ales alegerile personajului.

E o serie încântătoare, magică și plină de evenimente!