Recenzie: seria Tronul de cleștar

Tronul de cleștar este una dintre seriile mele favorite.

Sarah J. Maas m-a captivat încă din primele pagini și nu am mai putut lăsa nicio carte din mână. Cu fiecare volum citit, nu am putut să nu observ evoluția autoarei. E acea autoare care m-a motivat să devin mai bună.

E o serie fantasy uimitoare, personaje secundare complexe și lumi de poveste. Războiul și lupta pentru pace sunt tematicile principale, dar ador felul în care subliniază ideea cum că visătorii vor cucerii lumea. Într-adevăr, Sarah J. Maas e un făuritor de cuvinte extraordinar.

În prim-plan o avem pe Celaena Sardothien, o sclavă adusă din Endovier, dar care se dovedește a fi o asasină invincibilă. 

În primul volum se împrietenește cu prințul Dorian și Chaol (într-un fel). Ei bine, ea ajunge să lucreze pentru rege în al doilea volum, iar relația cu cei doi devine mai complicată. În al treilea volum, situația se complică mult de tot când dă peste Rowan și aproape se distrug reciproc. Totuși, Celaena se descoperă pe sine și-și dezlănțuie puterea, ceea ce m-a captivat. Nu mă așteptam să fie atât de puternică.

Nu vreau să merg mai departe pentru a nu da spoilere nedorite. 

„Lumea o să fie salvată și reclădită de visători.”

Cum am mai spus, Sarah m-a inspirat să devin mai atentă la idealurile personajelor mele, să clădesc o lume diversificată și să dezvolt mai mult personalitatea personajelor mele. Modul în care ea și-a structurat povestea ține mult de stilul de scris și anii de muncă prin care a trecut manuscrisul. Știe să combine exemplar toate ideile și să creeze răsturnări de situație neprevăzute, dar și să lege narațiunea cu dialogul într-un mod plăcut. Povestea curge într-un mod lin, nu se simte că povestea e alertă și scrisă pe fugă.

Dacă vă doriți să vă îmbunătățiți stilul de scriere (pentru scriitori fantasy), luați seria aceasta ca exemplu.