Vraja oaselor sub clar de lună de la editura Corint teens mi-a atras atenția în primul rând datorită coperții foarte drăguțe.
De obicei mă las influențată de copertă și am avut mari așteptări de la cartea aceasta, așteptări care mi-au fost împlinite.
Să începem cu începutul!
Cartea se împarte în trei perspective. Sabine e cea mai bună prietenă a lui Ailesse și o fată cu o etică de nezdruncinat. Ailesse e fiica unei matroane și o fată neînfricată. Cele două sunt Descântătoare de oase și trebuie să ucidă animale puternice pentru a le lua harurile. Mai mult de atât, ele devin Călăuze pentru suflete dacă își încheie ritul. Aici am ajuns să înțeleg problema cu care se confruntă fetele. Dacă nu-și ucid l’amoure vrăjit de cântecul sirenei cântat la fluierul din os al unei hiene, atunci ambii vor muri după un an de la acea dată.
În peisaj apare Bastien care vrea să se răzbune pe Descântătoare pentru că i-a ucis tatăl într-un rit și astfel intră în jocul lui Ailesse. Ambii vor să se ucidă unul pe altul.
Povestea devine mult mai complexă când intervine matroana, mama lui Ailesse, adică Odiva. Nu vreau să intru în detalii pentru că acestea fac farmecul poveștii.
Despre plot pot să spun că m-a făcut să mă întreb mereu ce va urma, cum vor reuși să scape din acea situație și ce alegeri vor face. Am sesizat că personajul a trăit o viață în minciună pentru ca apoi adevărul să-l afecteze și să-l scoată din zona de confort. E o tematică reușită din acest punct de vedere pentru că mi-a părut rău pentru toate personajele. Chiar și pentru Odiva, care a fost orbită de o dragoste imposibilă.
Tu ne me manque pas. Je ne te manque pas.
Citatul acesta e foarte special pentru Bastien și simbolizează familia, dar mai mult de atât are semnificație mult mai importantă pentru Ailesse. Sincer, abia aștept să citesc volumul 2. Sunt foarte curioasă de noul personaj Cas pentru că el are un rol definitoriu în această serie.
E o carte captivantă cap-coadă și o recomand cu mare drag cititorilor iubitori de fantasy.