Personajul: Abordat la plot

Înainte de a intra în miezul problemei, vom analiza întâi structura unei povești. Pentru a construi un personaj memorabil ai nevoie de o poveste memorabilă. Așa că mai întâi de toate trebuie să te gândești dacă respecți  câteva reguli simple: 

• Trebuie să te asiguri că respecți promisiunea de la începutul poveștii. Aici mă refer la tonul folosit din primele capitole, cel care trebuie să rămână la fel pe tot parcursul poveștii.

• ARC-ul pe care-l face personajul. La începutul poveștii personajului îi lipsește ceva în viața sa, de aceea în primele capitole tu promiți că până la sfârșitul poveștii el va găsi acel ceva ce îi lipsește. Pentru a fi complet acest ARC, trebuie să le arăți cititorilor ce îl oprește pe personaj să obțină acel ceva.

• Progresul este o altă regulă pe care trebuie să o respecți atunci când creezi un personaj și o poveste. Cititorul vrea să simtă că progresează cu povestea (plotul tău nu e platonic și ceva se schimbă în viața personajului)

• Răsplata vine la final. E acel moment când personajul primește ceea ce merită, un mic payoff pentru ceea ce a luptat să obțină.

Acum că am înțeles cum se construiește în mare un personaj în funcție de cursul poveștii, vă voi spune cum se construiește în funcție de tipul poveștii:

• Mister. În acest tip de plot, personajul nu are destule informații cruciale, iar progresul poveștii vine atunci când el încearcă să strângă toate piesele lipsă. De ex. Sherlock Holmes.

• Archetype. Cel mai cunoscut tip de plot este acesta, iar Dune este prima carte care-mi vine în minte și merge după acest gen. Să vă explic. Avem personajul care e bine-mersi în lumea lui. Totul e perfect până când există o chemare The Call. Bineînțeles că la început, protagonistul refuză, dar există un mentor care-l împinge de la spate. Acesta merge în aventură ca să rezolve problema și ajunge în cel mai de jos moment al vieții sale. Din acel punct există o renaștere The Rebirth prin care el realizează ce trebuie să facă ca să obțină ceea ce-și dorește. Continuă aventură, dându-și seama că ceea ce a căutat s-a aflat întotdeauna „acasă”. Așa că ne întoarcem de unde am pornit. Ca să vă imaginați mai bine, acesta este un progres circular, unde Acasă e la ora 12, iar The Lowet Point e la ora 6.

• Discovery. Acest tip de poveste este mai mult pentru pantseri. La începutul începuturilor, îți arunci personajul în niște lucruri cumplite, iar apoi te gândești cum să-l scoți din aceea situație. De ex. Un Crăciun compromis, când Leo avea nevoie de bani pentru operația surorii sale și a fost nevoit să fure pentru a strânge bani, apoi Stăpânul i-a furat sora, obligându-l să facă lucruri neplăcute. Apoi, el a încercat cumva să le repare.

Acum vom vorbi puțin despre Viewpoint. Am mai spus că e bine să dai un ton poveștii și la asta mă refer prin a da glas gândurilor personajului chiar de la început și de a păstra acest lucru până la sfârșit. Tot la început, trebuie să spui și care e conflictul principal al poveștii în funcție de tipul poveștii.

După cum mulți știu, personajul poate fi omniscient: narator prezent, dar limitat (persoana III). Prin narațiunea la persoana I poți descrie mai ușor flashbackurile și povestea e mai cinematică. Și mai este Persoana II, care cred că e folosit mai mult la dezvoltări personale, scrisori…

Am ajuns la construirea corectă a personajelor în funcție de anumite caracteristici:

• Empatie: e important să semene cu noi, să fie simpatic, să arați că celelalte ersonaje îl plac.

• Interese: care este motivația sa?; de ce ei nu o pot avea?; conectează-i la plot.

• Progres: scoate în evidență lipsurile, călătoria pe care o vei realiza, crează mister în jurul acestuia, presupune că el se va schimba.

Personajul trebuie să fie:

1. Plăcut
2. Proactiv
3. Competent

Pentru a face un personaj să pară real e bine să nu pară că le-ai scris un rol pe care trebuie să-l execute pe o scenă. Prin urmare trebuie ca personajul tău să aibă o motivație care să-l împingă să-și schimbe „handicapul”. Se știe că scopul se poate schimba. De ex. Caleb din Vânătorul Nopții a avut ca scop să-și întâlnească familia, dar acest fapt s-a schimbat când a cunoscut-o pe Kira. Motivația sa însă a arătat idealul său în viață și a devenit nucleul poveștii. Cu alte cuvinte, trebuie să-i aduci în punctul acela dureros pentru a arăta cine sunt ei cu adevărat.

Antagonist. Să vorbim puțin de el. Este acel personaj care merge împotriva scopurilor protagonistului. De ex. Laila din Tânăra războinică. Ea e mereu împotriva Esterei pentru că e geloasă și răutăcioasă. Mereu îi pune bețe-n roate pentru că Laila nu vrea ca Estera să avanseze în viață.

Vocea personajului:

Când vrei să creezi vocea personajului, lasă-te influențat de istoria personajului, lumea în care trăiește, motivațiile sale personale pentru a nara și a descrie ceea ce tu îți dorești. Prin dicție reușești să descrii mult mai bine vocea personajului.

Dialogul este un punct cheie în care personajele pot fi evidențiate, dar evită să pară a monolog. Alte tipuri prin care poți să arunci informații în poveste sunt:

1. Descriere
2. Lupte/Acțiune
3. Introspecție

Ideal ar fi să îți planifici dinainte ideile principale, ca mai apoi tonul personajului să fie îmbunătățit și perfecționat. Acestea au fost câteva idei de bază după care să te ghidezi.

Spor la scris!

Articolul a fost inspirat de: Brandon Sanderson.