Recenzie: Labirintul

Cred că știm cu toții de seria Labirintul. Ori ați citit cărțile, ori ați văzut filmele. Seria m-a fascinant atât de mult încât mi-am luat și cele două cărți pre-sequel în care este dezvăluit cum a început totul.

 

Intensitatea acțiunii m-a obligat să citesc pagină după pagină fără să mă pot opri. 

 

Nu am să intru în poveste deoarece majoritatea cunoaștem povestea, dar voi preciza lucrurile care mi-au plăcut și displăcut.

 

Thomas era capabil de multe și a elucidat secrete tulburătoare, dar ceea ce mă sâcâie acum e de ce poveștile acestea orbitează în jurul un copil Ales? S-a născut diferit de ceilalți și e singurul care poate salva societatea, exact ca-n Divergent. Bănuiesc doar că în perioada lansării acest gen de plot era comercial, exact ca acum când la modă e enemies-to-lovers sau reinventarea poveștilor din copilărie.

 

Labirintul a primit multă publicitate atunci când au apărut filmele care îl au în scenă pe Dylan O’Brian. Actorul a reușit să intre în pielea lui Thomas foarte bine, dar finalul seriei ( din film) m-a dezamăgit puțin pentru că a fost diferit față de scenariul din carte. Totuși, a părut mai spectaculos decât în seria scrisă.

 

Îmi pare rău că seria Labirintul a fost îngropată de alte cărți. Chiar dacă nu a fost ceva wow la ea, mi-a plăcut pentru că acțiunea a fost bine scrisă, am avut un vibe de thriller și bineînțeles un romance simpatic. Dar eu încă nu pot să o înțeleg pe Teresa… Why? De ce a mers cu femeia aia și l-a trădat pe Thomas? Nu cred că voi afla adevăratul scop al ei pentru că… hm, mai bine nu spun în caz că nu știi care e finalul.

 

I-aș da nota 8, chiar dacă atunci eram foarte fascinată de această serie. Eu cred că plotul putea fi unul mai interesant de atât.

Salut.

SUNT RALUCA SFERLE,
AUTORUL TĂU
DE FANTASY & YA

Mă bucur că ai ales să-mi descoperi universul. În postările mele vei avea șansa să descoperi noi lumi magice, dar și să înveți trucuri de scriere creativă.

top aticole citite