Recenzie: Măști

Ofată care nu simte nimic își încalcă convingerile pentru că vrea să găsească o cale de a-și readuce la viață emoțiile. Încearcă orice până și să treacă de limita eticului. 

Chiar dacă în primul capitol o găsim pe Daria la cimitir lângă o prietenă de a ei. dorindu-și să simptă compasiune pentru ea, totul e în zadar.

În același timp, zvonul că ar exista un ucigaș în serie umblă prin facultate, dar singurul care o poate proteja e Luca. Tânărul mi-a dat de furcă și m-am tot întrebat care-i sunt intențiile. Credeam că el se va da de gol în cele din urmă și va fi implicat în crimele din Orlando. Totuși nu vă spun, vă las pe voi să aflați.

Orlando e un oraș în care se întâmplă lucruri ciudate, iar asasinul e mai aproape de toți decât v-ați fi imaginat.

Cartea Măști nu e doar un nume simbolistic. Măștile fac parte din Daria precum o haină. Exprimă ceea ce simte, iar Luca o va ajuta mult pe parcursul poveștii ei personale. Lupta pentru recâștigarea emoțiilor e una dificilă, dar numai cu ajutorul prietenilor va învăța să le controleze.

Marius împletește romance-ul cu thrillerul inteligent și te face să vrei să afli mai mult. Merita totuși un efort mai mare la final. Mi-aș fi dorit ca lupta finală să aibă loc! Finalul a fost fugitiv și chiar îmi pare rău pentru că voiam să văd o luptă adevărată, plină de emoții și îndrăzneală!

Autorul ne promite un al doilea volum!