Recenzie: Tinerele Elite

Seria Tinerele elite se încadrează într-un tipar diferit față de celelalte serii în care eroul face tot posibilul pentru a salva lumea. De data asta, protagonistul încearcă tot posibilul pentru a-și duce planurile la îndeplinire, dar, în final, tot ceea ce a clădit se prăbușește. 

Am fost atrasă de copertă, la un târg Gaudeamus, iar vânzătoarea îmi sugerase să o iau fiindcă merita citită. A avut dreptate și mă bucur că am dat de ea. Se numără printre cărțile atipice și-mi place foarte mult cum a fost construit personajul în așa fel încât să te prindă în mreje.

„Voi muri mâine-dimineață.”

 

Așa începe povestea Adelinei Amouteru, o fată atinsă de febra sângelui – molima ce a ucis o treime din populația Kenettrei.

Chiar dacă la începutul poveștii am compătimit-o datorită poveștii ei tulburătoare, alegerile ei erau egoiste și m-au dezamăgit. Aș putea spune că erau motivate, dar nu asta nu o scutește în a-i răni pe cei din jur.

Relațiile ei cu personajele și modul în care și-a descoperit puterile a fost din punctul meu de vedere un moment cheie al istorisirii. Însă finalul primului volum m-a lăsat fără cuvinte, la fel și celui de-al treilea volum.

Chiar mă bucurasem că în cele din urmă Adelina poate trăi fericită cu cineva (nu dau spoiler) și mă gândeam că poate problemele lumii în care ea trăiește se vor rezolva când toți vor înțelege că trebuie să lucreze împreună. Am crezut că în cele din urmă va trăi împlinită alături de sora ei Violeta și nimeni nu-i va mai vrea răul, dar finalul a fost prea crud. Crud până la capăt.

Am trăit cu speranța că în cele din urmă ea va realiza răul pe care l-a făcut, și chiar așa a fost. Însă fusese prea târziu pentru a ieși din capcana Celui Rău.

Dintre toate cele trei cărți citite mi-a plăcut cel mai mult primul, apoi ultimul. Societatea Trandafirului doar a dus povestea mai departe și a dezvoltat personajul într-unul nemilos. Astfel că furia Adelinei a continuat și în al treilea, iar inima ei necruțătoare m-a pus pe gânduri.

Arăt cu totul altfel decât arătam când am luat tronul. Părul meu este din nou lung, argintiu ca o placă de metal, și nu mai port nici mască, nici vreo iluzie ca să‑mi ascund chipul cicatrizat. Părul meu este împletit la spate și strâns într‑un coc împodobit cu nestemate. Mantia mea neagră și lungă se unduiește în spatele meu și acoperă spatele calului.

Recomand cu toată inima această seria pentru că te face să te gândești la motivele ascunse ale oamenilor necruțători. Presupun că nu veți abandona ideea de a o citi pentru că veți fi acaparat de o poveste tulburătoare și în același timp interesantă.

Dacă vă place această serie, Inimă încătușată este o carte de-a mea care se încadrează în acest gen și sunt sigur că veți fi surprinși de povestea dramatică și de dragoste a celor doi protagoniști.

Tinerele elite o găsiți la editura Leda Edge. Aruncați o privire peste coperți și recenzii și poate îi veți da o șansă.

Vă doresc lectură plăcută!