Recenzie: Visul își alege visătorul

Una dintre seriile mele favorite este Visul își alege visătorul. Am așteptat cu nerăbdare să pun mâna și pe al doilea volum pentru că finalul primului m-a ținut în suspans. 

În primul volum, acțiunea se conturează în jurul lui Lazlo, un băiat cu o imaginație bogată, dar care-l conduce spre tărâmuri nebănuite. El crede în magia imposibilului, chiar dacă oamenii din jurul lui sunt înguști la minte, iar Thyon, un băiat invidios vrea să le fure atenția dascălilor. Puterea lui Thyon e a alchimistului și vrea să caute o modalitate de a modela mezartiniumul. Amândoi ajung în Plângerea un oraș blestemat de zei. Din cauza unui înger din mezartinium, orașul nu a mai primit lumina soarelui parcă de o veșnicie.

Scenele descrise din perspectiva copiilor zeilor sunt unele dintre cele mai interesante, doarece putem pătrunde în lumea misterioasă a lor. Problema cu care se confruntă aceștia e că nici măcar ei nu știu de ce se află în acel loc și cum pot să plece de deasupra orașului.

Fata cu piele albastră, una dintre fetele zeilor, este obligată de o alta pentru a tortura oamenii cu coșmaruri. Intenția fetelor e de a le reda teamă ca nu cumva să fie asaltați și uciși de oameni, precum s-a întâmplat și cu părinții lor.

Cărțile sunt foarte bine scrise, iar relația care se contopește între Visător și Muza coșmarurilor e simpatică. Însă nu toți vor fi mulțumiți știind că ei s-au împrietenit.

Muza coșmarurilor este o continuare a primului volum, dar în care se conturează întregul tablou al lumii zeilor. Dacă povestea v-a prins, merită să-i dați o șansă. Eu îi dau 5/5.